Barbatul de la banca

... Sunt prin SCM,ma indrept spre banca... ce caut eu oare la banca? nu am bani, nu vreau bani...nu, banii sunt o problema... totusi intru... soarele intra fara putere prin perdeaua verticala... imi mangaie chipul... fondul te ten prea inchis pentru culoarea mea... conturul buzelor, maro, creionat cu un creion special, marca Kiko... nu am reusit niciodata sa imi ascut drematografele ca lumea, dar acum aveam buzele perfecte pentru ca imi ascutise un baiat creionul... care si el se fardeaza din interes de ... munca.... dar soarele... suvitele mele blonde, vechi inca de la ziua mea, din 14 iulie... ochii mei negrii... obositi...zgarietura de pe frunte... i-am vazut urechea Barbatului de la banca, se sprijinea parca in ea ca un elefant, de un geam de sticla translucid al unui ghiseu ... vorbea cu o colega, foarte cald si familiar... m'am gandit ca ii face ochii dulci, dar m-am lamurit... si-a luat la revedere de la colega lui, pregatit sa plece... i-am simtit privirea... eram cu un pliant in mana, ma gandeam la procente...serios! ... iar el mi-a zis : ''te pot ajuta cu ceva?'' am simtit ca il cunosc...mi-a zambit sincer... si m-am ridicat de pe fotoliul albastru am ocolit masa de sticla mova, am calcat usor pe gresia bleu abea spalata... am luat-o pe varfuri, si m-am apropiat timida, m-am aplecat peste ghiseu, mai mult decat ar fi trebuit , recunos, parca as fi vrut sa ii spun un secret... am scotocit prin geanta mea ''Barbara Bui'' dupa un pix, si am gasit unul rosu cu verde, care scria negru , pe care il am de la Leo... am purtat o discutie despre dobanzi si procente, despre sutele de zile, o discutie strict bancara... m'a intrebat cati ani am, si m'a incurajat chiar sa fac un depozit la acea banca... am facut niste calcule impreuna, i'am furat din timp... multumesc...ii zic eu la sfarsit... nu, eu iti multumesc.... imi raspunde barbatul... brunet, inalt, cam robust, dar aranjat... nu stiu daca avea sau nu verigheta, poate am vazut-o dar nu mai stiu... a plecat... la revedere...am sperat eu..apoi am iesit...l-am asociat cu Nebo, parca asa il chema, pe cel din Memoriile unei Gheise... un barbat urat in adevaratul sens al cuvantului, caci cred ca daca ar fi incercat vreun semn de exclamatie cu mine pe strada, l-as fi injurat... dar placut, prin simplul fapt ca este corect si ca isi face datoria... sau poate ca zambetul meu? buzele creionate perfect, nu pentru el, nici pentru barbatul cu care intrasem in banca, ci pentru un altul, fara sens si dragoste creionate drept... si pufoase... poate asta l-a facut si pe el sa se gandeasca , ca toti barbatii... la buzele mele ... prea moi... dulci... i-am zambit iubitului meu... m-a sarutat imediat... da, si barbatul de la banca ar fi facut la fel, daca eram doar eu cu el...intr-o camera indepartata... din lumea lui...de urat placut... ^_^